2 mai 2012

Silence

In fiecare dimineata te uiti in oglinda,te privesti minute in sir si te intrebi cat mai poti sa continui asa.Iti e teama,iti e teama ca intr-o zi te vei opri.Si stii ca azi e doar un sfarsit,te imbibi cu speranta si cu promisiuni,ai vrea doar sa fii cine esti.Te-ai pierdut pe drum,obosita,ravasita...si moarta.Iti vezi atat de bine cicatricile,iti vezi pumnii care au luptat cu toti dar ai uitat cine ai fost.Cu ochii aia te cauti in toti,te asemeni cu toti,ai putin din fiecare.Te-ai pierdut



6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Cred ca tot as gasi ceva in care sa-mi vad defectele dar am sa incerc sa trec cu vederea.

      Ștergere
  2. emani atata durere...incat chiar nu stiu ce-as putea sa-ti spun...sa-ti spun ca si eu am simtit la fel, nu cred ca te-ar ajuta...e ca la o inmormantare, cand ”se cade” sa spui ceva, dar de fapt nu e nimic de spus, singurul lucru pe care poti sa-l faci e SA FII ACOLO...iti doresc liniste

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc ca macar esti aici,chiar daca va dura destul de mult pana sa ma vindec...

      Ștergere
  3. eu nu m-am vindecat niciodata...insa mi-am acceptat tristetea si durerea si am inteles ca face parte din mine si ma face sa fiu EU...

    RăspundețiȘtergere
  4. Şi nu ar fi nevoie de oglindă pentru a-ţi vedea toată durerea. Pur şi simplu o simţi în tine.

    RăspundețiȘtergere