27 aprilie 2012

Atunci cand noapte se lasa ai vrea doar sa tipi,sa tipi atat de tare incat corzile tale vocale sa cedeze.Stii ca,oricum,nimeni nu te va auzi.Iar atunci cand dimineata alunga totul ai vrea sa doar sa uiti.De ce trecutul asta nenorocit inca te urmareste?Atata ura se vede pe chipul tau,iar ochii aia mari au devenit mai tristi.




5 comentarii:

  1. De ce?Nu stiu,poate ura pentru propria persoana pentru ca stiu ca pot mai mult decat sa-mi plang de mila sau ura pentru cei ce m-au lasat cu sechele.Ma incearca mai multe sentimente acum.

    RăspundețiȘtergere
  2. ”pansamente lungi,
    desirate,
    se inalta
    din ranile sangerande -
    manuite de fantomele mainilor
    ce n-au stiut sa ne vindece.
    Nu le mai port pica,
    ce rost ar avea,
    omorul a fost deja savarsit...
    cadavrele identificate...” eu la stadiul asta am ajuns ... vis-a-vis de sechele ... e un pic mai bine ... deci mai e speranta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu sunt la faza de vindecare.Pana la urma mi-am dat seama ca oamenii sun oameni si ca viata mea nu ar trebui sa depinda de ei.Adica acum incerc sa fac ce tot ce pot pentru a ma vindeca chiar daca asta ma face putin ignoranta.

      Ștergere
  3. ma intristeaza cand imi recunosc durerea in durerea altora...iti doresc liniste...

    RăspundețiȘtergere