In camera aia era trecutul ei,oameni la care a renuntat,oameni pe care spera sa nu ii mai vada.Toti pareau veseli,toti se bucurau de noua lor viata.Era un miros insuportabil de nostalgie in aer.A vazut cum toti s-au schimbat,s-au maturizat,au devenit aproape oameni reali,ea cu tenisii rosii si cu muzica in cap,era pierduta.Ii parea rau in acel moment ca nu si-a acoperit mana,ca nu si-a ascuns noptile nedormite,ca nu a renuntat inca la inocenta aia juvenila.
Toti ochii s-au indreptat spre ea,toti au vazut ce a ajuns.Zambetu' ala fals parea o solutie buna atunci...Si au inceput intrebarile.Nu putea,nu putea sa spuna ca lumea ei a ajuns ca un mic iad,noii ei colegi nu aveau nimic,ea avea ceva.Gandurile ei nu puteau fi controlate.Dar totul era bine,nu putea spune altceva.S-a asezat pe un scan si a inceput doar sa ii observe pe ei,sa observe trecutul ei.
Cand totul s-a terminat a iesit afara,a tras aer si doar a inchis ochii.Fostul/trecutul ei stia,si-a dat seama ce e cu ea.Stia ca avea nevoie de o imbratisare si de fraza aia tampita pe care si-o repeta tot timpul:"Totul va fi bine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu