Omul singur

Se tezeste,la aceiasi ora,in fiecare dimineata.Arunca pe el un tricou murdar si isi face drum pana in bucatarie.Acolo nu il astepta cafeaua proaspata.Incearca sa isi fumeze prima tigara la geam,dar isi da seama ca e ultima.Un pisic,fara nume,il priveste in ochi,in timp ce ploaia incepe sa cada.Isi deschide umbrela si porneste la drum,singur.Oamenii il privesc,uneori,ciudat.Vecinii lui il stiu mai bine decat se stie el.In fiecare zi,se urca in primul tramvai pe care il vede si pleaca,departe.Nu e nimeni acolo sa il observe,nu e nimeni sa ii spuna ce sa faca.Oamenii trec nepasatori pe langa el si il uita.Telefonul nu suna niciodata si isi petrece timpul,mergand de colo colo prin oras.Mai mereu zambeste,mai mereu e vesel.Daca il intrebi ce va face in continuare,da din umeri.Povestea lui nu e una trista,nu e un cliseu mizerabil.El e doar un om,doar ca a fost si va fi mereu singur.