11 februarie 2013

What i am is not enough...

Aripile-i sunt frante,sta pe podeua rece de zece minute.In lumea ei,sufletul ii sta inchis,in al doilea sertar.Si-a construit propriul univers de la zero spere infinit.Acum,lumea i se descompune sub ochii ei.Ii cad bucati din univers in cafea,stelele i se ascund sub pleope, iar insomniile ii stau drept marturie.Tigarile se fumeaza singure pe pervaz,cafeaua se bea singura la colt de strada,zambetul se priveste indelung in oglinda.Mainile ii tremura,iar fiecare micare pe care o face pare coplesitoare.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu