Sufletul tau e pura toamna,anotimp stupid al ploii si al mortii.Anotimp in care frica se hraneste cu tine.Si vei mai fura cate o viata cu un zambet nenascut.Constanta tacere iti apasa tamplele.Confuzie in ochii tai atunci cand lumea goneste,iar tu ramai pe loc.Trup rece,fara viata,plin de cuvinte goale.