27 august 2012

Subtil sentiment de mila in diminetile in care toamna iti incepe gandurile.Nici macar o frunza nu se clinteste atunci cand iti strigi numele cu un fel de detasare.Sentiment subtil de mila se raspandeste ca un cancer peste perfectul tau imaginar.Te-ai inchis in capul tau si nu vrei sa renunti.Nici macar o cafea bauta in doi nu te mai linisteste.A inceput...a inceput o toamna in care te vei ascunde si vei uita.A inceput o toamna cu dimineti lugi si reci,cu regrete si cu zambete triste.A inceput!



2 comentarii:

  1. la fel am privit si eu toamna intodeauna. ca fiind cel mai trist anotimp. anotimpul melancoliei..

    RăspundețiȘtergere