Subtil sentiment de mila in diminetile in care toamna iti incepe gandurile.Nici macar o frunza nu se clinteste atunci cand iti strigi numele cu un fel de detasare.Sentiment subtil de mila se raspandeste ca un cancer peste perfectul tau imaginar.Te-ai inchis in capul tau si nu vrei sa renunti.Nici macar o cafea bauta in doi nu te mai linisteste.A inceput...a inceput o toamna in care te vei ascunde si vei uita.A inceput o toamna cu dimineti lugi si reci,cu regrete si cu zambete triste.A inceput!
la fel am privit si eu toamna intodeauna. ca fiind cel mai trist anotimp. anotimpul melancoliei..
RăspundețiȘtergereSi nu va pleca prea devreme .
RăspundețiȘtergere