In fiecare dimineata te uiti in oglinda,te privesti minute in sir si te intrebi cat mai poti sa continui asa.Iti e teama,iti e teama ca intr-o zi te vei opri.Si stii ca azi e doar un sfarsit,te imbibi cu speranta si cu promisiuni,ai vrea doar sa fii cine esti.Te-ai pierdut pe drum,obosita,ravasita...si moarta.Iti vezi atat de bine cicatricile,iti vezi pumnii care au luptat cu toti dar ai uitat cine ai fost.Cu ochii aia te cauti in toti,te asemeni cu toti,ai putin din fiecare.Te-ai pierdut
pai,hai sa aruncam oglinda
RăspundețiȘtergereCred ca tot as gasi ceva in care sa-mi vad defectele dar am sa incerc sa trec cu vederea.
Ștergereemani atata durere...incat chiar nu stiu ce-as putea sa-ti spun...sa-ti spun ca si eu am simtit la fel, nu cred ca te-ar ajuta...e ca la o inmormantare, cand ”se cade” sa spui ceva, dar de fapt nu e nimic de spus, singurul lucru pe care poti sa-l faci e SA FII ACOLO...iti doresc liniste
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca macar esti aici,chiar daca va dura destul de mult pana sa ma vindec...
Ștergereeu nu m-am vindecat niciodata...insa mi-am acceptat tristetea si durerea si am inteles ca face parte din mine si ma face sa fiu EU...
RăspundețiȘtergereŞi nu ar fi nevoie de oglindă pentru a-ţi vedea toată durerea. Pur şi simplu o simţi în tine.
RăspundețiȘtergere